final

azi mă doare un cuvânt
mâine o să mă doară o frază
poimâine o să mă doară toată rostirea
și uite așa vine bătrânețea
ca o epopee ori saga
în care zilele se întrec
să se facă noapte
sau moarte

necunoscut

un cuvânt al nimănui
venind de cine știe unde
s-a oprit în fața mea
și mi-a surâs
noaptea e lungă
luna ne-așterne
și între noi
se naște o poveste
poate așa e datul
omul și cuvântul


fără vorbe

viața, un caiet deschis
cu file albe
pline de cuvinte albe
și tăceri la fel de albe
presărate ca puncte, puncte
la un moment dat
coperțile se rup
și întunericul se prăvălește
acoperind totul
cu liniștea lui