aÈ™ vrea o veselie
în povestea bifurcată
prin spațiile orale ale unei vârste
ca o conexiune a unor grele schimbări
ce se petrec între atriile inimii
dacă aș fi pe întuneric să nu
mă văd în oglinda sufletului
poate aș prefera hohotele de râs
dar așa râsul care din gâtlejul memoriei
cuprinde buzele într-un mod carismatic
și o scurtă sticlire ca de steluță a ochiului
parcă e mai sănătos
față de boziile hohotelor