licoarea udă de cuvinte hârtia albul face infarct
tu mi te trezești în vorbe bei licoarea ca la cârciumă
înainte de a zbura întotdeauna îmi băgam aripile în service
în amar ploua din ochii tăi apa lăuntrică
eu râdeam la soare și aveam grijă cu clipele
să nu-mi topească aripile

pe cât rațiunea ne-o permitea
mișunam prin mușuroiul de termite-a
mersului pe sârmă de la o inimă la alta