Dacă sufletul s-ar afla pe scara casei
și ar zburda de pe o frunză pe alta
și ar râde ca un copil mic
care abia prinde cu inima lui lumea
ce fel de haină ar purta ca să nu-l ardă soarele.
Dacă sufletul ar mușca din primul măr
și ar savura mireasma frunzelor
s-ar ridica pe cel mai înalt stâlp electric
ca să privească fața orașului
și nu s-ar arde în emoția caldă
și ar căuta un alt suflet liber.
În jurul său vor trece oamenii
și el va dansa, va dansa în singurătate
liber și emancipat va surâde în anonimat
va da binețe și nimeni nu-i va răspunde
nimeni nu-i va surâde, nimeni nu-l va remarca
nici clopotele bisericii care vor chema morții și viii la liturghie
și nici părăsările care vor zbura spre ceruri
fiecare își are calea sa, grijile sale, zborurile sale
și doar el este liber și singur
și nimeni nu-i filmează emoțiile
și nimeni nu va posta fotografii pe rețele sociale
în care el este, în care el există
și toate inimile care bat pe lângă el
sunt atât de grăbite
sunt atât de încinse
și doar el unul
e singur și liber.