cuvintele au evadat
sinapsele degeaba strigă prin găurile
din țesătură
impregnează palmele de fibrilații
bulimice consumă abis
după abis
mai mult însetează fântâna din oase
adânc în adâncuri forează
aduce
zăcământ prețios în artere nervurile
clocotesc de erupții
păsări miraculoase comprimă zborul din oase
cos visului aripi incandescente
copilul din mine râde și cere desert
o tipsie de galaxii
viu colorate
dulceag e gustul timpului argintiu
asprește pe cuspidă destinul
în așteptare
țese în perlă oceanul
vieții să-i dea unduire tatuează candoare
curbează atingeri molatice
să nu rănească
zeic respiră jocul în pielea brumată de stele
în falange cercetătoare explozia supernovelor
naște o lume
(alta decât cea programată)
creta gurii lui râzătoare desenează mandale
în pielea trandafirie
basculează maree misterioase pe la răspântii
identități ce-și refuză inspirul
în apnee pe plin vremea împietrește o supra-măsură toxică
pulsează în toate
cuvintele topesc genunchi în altare
intră-n recluziune

șotronul copilărește în pleoapa cenușie
curbează neguri
în ispitele nopții bordura neantului
ordonează constelații
caramboluri în vertebre compun muzica sferelor
ruleta cosmică dă drumul la bilă

dacă universul uită să expire lumină oare cum
voi atinge veșnicia

rănește tăcerea (vrea doar caimacul supei primare)
vătuiește alchimia zbaterii oarbe
saltul surpă în sine
avântul

pirueta frânge spațiul în mine

ies din vortex
cu genezele-n palme