E aici jos o pasăre care hibernează
Puii ei vor dobândi instincte de supraviețuitori,
Vor face ceruri subpământene, vor scrie litere,
În învelișul cald se vor împrieteni cu moartea.

E aici jos un genunchi. Întors. Mătăniile
Aprind pielea. Și oasele. Sângele – lavă,
Prin cercuri despicate, umbra Lui.

E aici jos un gând. Ca de ceară. Înstrăinat. Paralizat.
Dar sapă. Sapă fântâni în care chipul se preface.
Înăuntru, pești își scutură solzii. Își arată fețele.

E aici jos o silabă. Din otrava ei mă hrănesc până adorm.
O iau de la capăt. Până buzele se învinețesc
Și ochii devin sateliți ai păsării subpământene,
Construiesc ceruri htoniene, aripi,
Se împrietenesc cu prietena ei
E aici jos o pasăre care hibernează