cu ochii scăldați în lumina păcatului
dulce părea că încearcă un zâmbet
s-alunge strivit între buze
spălate-n săruturi
nebune
căderi de cascade cu aripi de spume

icoane din suflet plângeau
lacrimi roșii scurse prin răni
săpate de ghimpii căinței
și toată ființa
martor tăcut al plăcerii divine
o condamna acuzată
de prea multă iubire