Am uitat să îți spun
despre albul de cretă
în care lumina croiește
ziua de mâine:

Cerul va fi suportabil
și plaja printre pleoape
va șterge nelămuririle
cu liniștea ei.

De la flux vei învăța
cum să redobândești
fără luptă întinderile
atinse de soare.

Trebuie doar să pășești
în respirația mării
și gândurile vor purta
mătasea altor veșminte.

Acum poate nu crezi,
dar printre cochilii
îndoielile se sfărâmă
sub tălpile goale.