atât am
două lămâi
demultișor neconsumate

decât să te invit la ceai
indiferent ce oră ți-ar conveni
spun
mai bine rămâi la ce ai
că-n casa mea e mare dezordine
de când am rămas iar burlac

ceaiul pe care-l beau
nu mai are gustul fericirii
dulceața sărutului
căldura îmbrățișării
liniștea mângâierii
și nici aroma siropoasă
a cuvintelor tandre

ce-ai să regreți plecarea

te-aș primi-înapoi de mâine

poimâine-o să fie prea târziu
s-ar putea să mă-ngurluiesc cu var-ta
știi bine că e-n formă mereu
ca bateriile (din pub)licitate

o să-i placă la brâul meu

adolescentin agățată de brâu
o s-o port și prin poarta casei tale

de-o să mă invite socru-meu
o să intru cu var-ta

o să-i funcționeze radioul
și-n PNL
de curent
frecvente la țară
ca-n vremurile regretatului

nu-mi pare rău

și tu ai dar mie nu-mi mai dai
de mult ea-mi dă
ce-ai și tu

îmi pune și
dulceață pe pâine
lăptic în pahar
bani pe masă
liniște pe pernă
toate resturile
la locul lor

vezi
e miezul nopții