scriu și beau un pahar cu vin
ai plâns în el
lacrimile îl fac cel mai bun
mâna mea e lungă dar nu îți cuprinde respirația
nici pulsul nu ți-l pot lua cu ochiul lipit de încheietura parfumată
vântul dă ocol ca un câine flămând
peste ceasul despuiat se abate un val de mare
alb și înspumat ca un cal cu ochii lucioși și copite dilatate
scriu și galop străveziu mă îmbracă
port o cămașă de nori și un senin de floare de nu-mă-uita
momentele tăcerilor
aș vrea să fim totdeauna doi
să nu vorbesc despre mare și tu să taci într-o zidire asumată
sau tu povestești despre micile mișmașuri ghidul de
supraviețuire în grădina botanică
iar eu să clipesc pe încheietura ta cu genele
să preiau transpirația ușoară
să mă răcoresc neatent egoist
vreau să tăcem pe aceeași linie de tren
care se apropie
să punem o pătură un coșuleț cu sandvișuri
să desfacem o sticlă de vin
poate muzică la un mp3
o cască mie una ție

pune în pahar
voi scrie eu
biletul