când am intrat
ne certam ca și cum am fi fost deja departe
moartea avea un gust ciudat
când ne mutăm aș vrea să discutăm
să-mi lași o vorbă așa cum îmi lași o carte ce ți-a plăcut
pe planeta Marte poate soarele sau Phobos, sau poate o scuturare întâmplătoare a ridicat un praf mărunt
tu fumezi în jur măslinii au înflorit
curcubeul la prânz atunci când a plouat peste acoperișurile încinse de iunie, sfârșit de iunie
și un abur ca un expir din palmele tale
(îmi imaginez un aurolac și punga plină de un aer de dezgust și fericire opacă)
la prânz curcubeul avea gustul tău
acum tu ai gustul lui ca și cum v-ați fi sărutat sau poate
chiar v-ați sărutat tu atingându-i ușor lobul urechii, apoi o parte a tulpinii inima, gâtul, ciudat tot timpul am văzut plămânii ca pe un
frunziș răsturnat, acum inima o văd ca pe-o sămânță, așa cum am văzut scoica din care-am mușcat
nu trebuia să zic asta, poate că tu nu ai vrut sau
ai vrut dar a fost prea târziu
mirosul de mare după ploaie, părul tău ud niciodată
nu mi-a plăcut la marginea perdelei, mă simt amestecat și confuz
nici înlăuntru, nici înafară, lanul de grâu, pulovărul tău, paharul din care ai băut și vântul o bătaie articulată de aripi, ținându-ți mâna la gură ca și cum ai fi vrut să spui ceva, dar în schimb ai tăcut

ne privim ca într-un soare descompus la mii de ani depărtare lipiți, respirând prin același trup

te-am iubit din prima clipă când ți-am simțit buzele

sub copacii sub care ne-am sărutat este noapte acum
nici complet spart, dar nici neînceput