Precum atomii într-o reacție există realul
ce terorizează o minte imaginară.
El pune în orice secundă
un discurs alambicat ce strică fiecare seară.

De ce destinul este un fariseu
ce ne atacă mereu în subteran?
Nu ne vindecă ci doar ne trădează
cu un pumnal ca un ditamai dușman.

Cerul pentru noi atunci
nu mai este un spațiu protector.
Se repede să-ți taie elanul din fașă,
te rupe, te lovește necruțător.

Pe un bob minuscul de speranță
vine lumina ce era cândva o "dulce".
Realul este un vierme ocrotit
pe care orfanii se înghesuie să-l culce.