nu nu mi-ai descreți fruntea
și latura nostalgică
ochiul mi-ar sta paralel peste ocean
sarea lui nu ar urca mai mult de o vreme
prin vene
nu nu mi-ai uita liniștea sub pășirea copitatelor târzii
locul de basm și vrajă unde ne înfrigurăm și ne
strângem cu moartea goală în brațe
ce piele caldă are și ce bine
nu nu m-ai uita mai mult ca de un copac
sau o pădure peste oceanul fără de pământ sau regret
doar copacii stângaci
cu rădăcini în versuri și valuri
unde peștii silhui suflă oxigen solzi
care urcă în frunzele sihastre
ce frumoasă e moartea goală în brațele mele
e caldă e femeie