rulând liniștea cunoscută printre apropiați în amestecul de mâini în mintea care născocește visul
filozofia cristică îi iubește în însuși apropiații
conducătorul intră în familie la muncă unde leagă mâna cu mână
în majoritatea cazurilor apropierea și concurența sunt deschizătoare de noi drumuri
și iată drumul se vede de pe o culme pe care se înghesuie lume
dar acasă în intimitatea celor împărtășiți pe aceeași cale cu tine e răcoare de rouă
sunt cuvintele iubitei care pune șoapte trezirii tale
iar totul ți se pare ieșit din rutină într-o nouă dimineață pe la ora nouă