Unora le place luxul

Filantropici peste poate
Au cuvinte mari în flux,
Conturi au, nu vor bucate,
Cerșetorii sunt de lux.

Poetul rupt în pene

Ești poet și scri candid,
Epitete ai sub gene,
Dar în stihul tău arid
Stă un car de rupte pene.

Îndrăgostitul de Cotnari

Draga mea cât te iubesc,
Ești atâta de frumoasă,
Dar nu pot să mai plătesc
De Cotnari iubirea-mi Grasă.

Un mijloc de trai

Se cunună roaba Scop
Cu ministrul Târnăcop,
Uniunea e de stoc,
Scopul scuză pe mijloc.

Satu-i gol

Când aracii țineau via
Satu-și flutura mândria,
Acum vița-i la pământ
Și sătenii nu mai sunt.

Căpșunari pe alte plaiuri

Merg pe vechea ulicioară
În sătucul de la țară -
Nu mai e ca altădată:
E frumoasă și-asfaltată,
Dar țăranii, de ani buni,
Au plecat după căpșuni.


Agromec-ul de pe glie

Nu-i mai spune C.A.P.-eu
Colectivului ce ară
Și-ncasează cu tupeu
Din recolta mea agrară,

Sub patronii ce se-ntrec
La schimbat de pălărie,
C.A.P.-eu-n Agromec,
E tot vechea lor Mărie.

Trenu-i gol pân’ la Aprozi

Când venea vacanța mare
Trenul de la capitală
Aducea nepoții care
Aveau cu bunii o-nvoială:

„Să te-ntorci măicuță-n sat
Când vei fi mare-nvățat!”,
Însă-acum sunt doar comozi
Și-au uitat de satu-Aprozi.


Viața la țară

Stă pe prispă c-o omletă
Savurând dintr-un trabuc,
Studiază la tabletă
Viața eco pe facebook.

Bio, logic, se trăiește
Azi în satul românesc,
Usturoiul intră-n pește
Cu tot neamul chinezesc.