Nu știi în ce ipostază mă aflu,
să vâslesc în sânge printr-un tunel albastru
în care nu se zărește altceva în afara unei lumini
atât de îndepărtate încât se contopește în minte cu o stea
pe sub care levitează ceruri înghețate, transparente.

Am deslușit prin ele galaxii necunoscute
spre care călătoreau oamenii din lumea de dincolo
cu mijloace proprii pentru deplasare.
Până la ultima suflare
luptă să deschidă porțile cunoașterii,
marea trecere dintre sisteme diferite
prin umplerea golului,
un pahar prin care se vede totul
mai limpede decât gândul.

Tăcerea sferelor se lipește ca visul de somn
întunericul se topește în aburii calzi
și nimic nu pare neobișnuit,
doar o undă magnetică te străbate
c-un fior prin bustul imponderabil
și lasciv în brațele unei femei
venită de pe o altă planetă.