acest covor de frunze
pe care calci acum sfielnic
ca peste-un câmp de mine
sunt sărutările mele
ce-ardeau în pomul vieții tale
rochie de mireasă ți-am croit din ele
eu prințul și tu regina ne-ncorona iubirea
la balul speranței

nu știu pe cine să dăm vina
habar nu am pe unde-mi putrezește fracul
una câte una le-a spălat ploaia uitării
nu te jenezi să umbli așa goală
și se apropie o iarnă…

privește e vremea livezilor iubito
de vrei pe ale tale buze
să ne-nflorească-o altă primăvară
hai să plantăm în inimi vise