Dupa ploi picurând la ferești,ireal,
Am aflat umilit adevărul brutal:
Că de-ți fac sau desfac prin cuvinte magii,
Nu-s destul de bărbat ca să vrei să-mi mai vii.

Și-am să mor răstignit pe altarul tăcut,
Unde atâtea-ntrebări și tristeți m-au durut,
Unde însumi ardeam într-un foc prea intens,
Într-o jertfă acum ce-a rămas fără sens.

Nu mai vreau,nu mai pot să mă-ntunece iar
Mult prea mari revărsări de iubire-n zadar,
Și să văd cum se duc anii mei fără rost
Numărând dezlânat ce am fost,cât am fost.

Te iubesc murmurat,dar tu n-ai să mai știi,
Uite,plec spre un somn care nu-i pentru vii,
Nu bărbat,nici copil ,nu poet, nici actor,
Doar un om zguduit de o mare de dor.