oameni cu bruxism sperie păsări de noapte
intră sub piele
umflă venele cauciucate
angoasate, cuiburi alunecă-n gol
mimica descoperă secretul sângelui
aproape stagnat
interiorul – o încăpere aseptică
mi se face frig
mâini în eprubetă desenează-
-n necunoscut
am nevoie de o oglindă. de orice altceva în care
să mă recunosc
până atunci

diminețile îmi fac patul lângă
ochiul alb al caracatiței
simt cum
oameni din cruci adună păsări de noapte
să le dea drumul