te-am cunoscut multiplicat în rame de lemn lăcuit agățate la sud
pe mici insule de mucegai verde în paturi supra/puse la nr.9
cu mâinile prinse în centuri ...
ce repede trece timpul când e dus în spinare de aghiotanții infernului
acum poza asta rezemată de sicriu mai cade din când în când
înăuntru un sac de rafie un costum o pereche de pantofi
jur- împrejur oameni vorbind în afara subiectului adică în afara ta
uite și ploaia asta și ploaia asta unde e cimitirul mă bag în taină unde să fie
noi de când cu pensia lucrurile s-au mai schimbat (cimitirul mă răstesc în gând)
ține-te după lume mi se răspunde telepatic te duce ea nu greșește drumul

dar tu n-ai de unde să știi deoarece tu te-ai extras din urnă fără permisiune divină
lumea vorbește și vomită cuvinte-ntre mese să-și facă poftă
cineva cere un duplicat dar tu n-ai de unde să știi