...pe vârfuri prin frunze copacii poeților
scriu pe aer litere galbene
și foșnesc nemurirea
aplecați peste vânt

mă prefac abur să pătrund ne-nțelesul
plâng de vacarmul din jur pictat în limbi ne(străine)
din palmă
sufletul alb îmi mângâie fericirea...

deschid pleoapele
dor
în locul copacilor
doar oameni și câteva liane
goale
recită despre ei