se întind printre gratii până ating
ziua de mâine
în cea mai frumoasă dintre vieți
când moartea devine complice
părerilor de rău
iar tu pășești în vârful degetelor
pe grumazul fiecărui sunet- ce joacă

vinovățiile amiezilor lungi
când ușa rămâne închisă
și tu zidești în cameră alte voci
alte camere
cineva îți soarbe ultima picătură de apă
paharul crește înalt
mâinile se fac mici

poem închinat mâinilor care
au devenit între timp alei
pe care se plimbă cuvinte
în căutarea altor mâini
altor voci