de la neolitic încoace
limbajele schimbului au tocat merele
ceea ce mănânci
din ceea ce ești alcătuit
e numai o înăcrită
reciclată
pastă de mere cu eden cu tot

și totuși ai
senzația de primăvară

dumnezei minusculi desenează munți
pe sâmburi
iar tu sui pe umeri
arunci pe tarabă
taman mere
și aștepți să primești monede
să-ți iei cu ele o altă cămașă ? –
la bursa hazardului sunt la mare căutare
surâsurile, fie și expirate
fiindcă doar focul lor mușcă lacom
deși cu luare aminte
ochiul Creatorului – doar El are
bilet la marele plâns

și cine crezi că-i va fi lacrima?

dacă tot e gratis
aparent sinonim cu zadar
ia-ți un munte
înghite-l ca pe-o aspirină
vei aspira și mai sus
iar sus nu e sus
doar cine urcă știe

la umbra ta se odihnesc dumnezei
mama ta, mirarea, își neagă libidoul, ai
în sfârșit
și un tată

din ce crezi că ninge?