agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1831 .



Lacrimi de vopsea
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [acionut ]

2016-01-01  |     | 



Lacrimi de vopsea varsă
clovnul întors din turneul, ratat,
al celor șapte reverii zonale,
fiecare în ordinea decisă de evenimente aparente.

Prima reverie: nasturele rupt,
căzut în primele ore ale dimineții,
transformate într-un coșmar
al non-performanței și al eșecului
profesional. Acea clipă care moare,
acel moment de durere când gaura
din costum devine gaura din suflet.

A doua reverie: pata de pe guler,
apărută inopinat când frații clovni
se ridicau pentru aplauze, metamorfozând
explozia de bucurie într-o teribilă
și palidă recunoaștere a răsăritului durerii.

A treia reverie: absența apei,
simțită pe buzele vopsite,
în gâtul uscat, scrâșnitor, ca o hârtie
frecându-se de o altă hârtie,
cumul de conflicte arboricole.

A patra reverie: mănușa lipsă,
pierdută undeva, probabil în colțul camerei
când ea venise, ca o căldură aparentă,
îmbrățișând și acoperind abisul sufletesc
cu sărutări ascunse și zâmbete primăvăratice.

A cincea reverie: portofelul furat
în stația de tramvai, în așteptarea
unei mașini infernale, care întârzia
dincolo de orizonturi, dincolo de ultima
mângâiere, în lacrimile pasiunii șterse deja.

A șasea reverie: calmul indecent,
păstrat de-a lungul altor cinci reverii
care l-ar fi distras imediat ce s-ar fi
trezit din cele câteva minute de plăcere,
din clipele efemere de transpirație și spaimă
ancestrală a pierderii.

A șaptea reverie: ea însăși, numai ea,
care care pășise notoriu pe sufletul frânt,
care i-a rupt nasturele fragil,
a aruncat restul de cafea pe guler,
a păstrat sticla de apă doar pentru că putea,
a aruncat mănușa într-o canalizare deschisă,
tristă emanație a dejecțiilor umane,
a subtilizat portofelul pentru cei 50 de lei
necesari întoarcerii acasă, în siguranța
casei părintești,
a spulberat caracterul său, impulsiv, dar specific
unui om care iubise, dar care se trezise
în patul gol, cu un coșmar nebun, o durere de spate
și o lacrimă neștiută în colțul ochiului lipsit de amuzament.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!