Un munte îndepărtat, alungit
spre stânga soarelui adormit.
"Desigur, o opinie validă".

Interludiu: Sus, undeva,
prin cabanele rătăcite, o lumină se aprinde.

Continuare: Un munte trist, comemorat
în zare de un colier de nori timorat.
"Normal, de ce nu ar fi și muntele melancolic?"

Un munte răvășit de vibrații
aparente, de emoții și-aspirații.
"Până și muntele simte claritatea clipei!"

Un munte... un munte inexistent,
pentru că visele nu pot fi înalte,
nu se pot abate,
visele nu pot avea vise,
nu pot avea piscuri senine,
zăpezi veșnice, cățărători experimentați
sau turiști de duzină.
Un vis e un munte de fum,
amăgitor înăuntru,
surprinzător în afară,
prin propriul parfum.

Visul e muntele căutat
într-un spațiu înnorat,
dar de negăsit pe pajiștea
unei vieți nemeritate.

Interludiu: "Nu uita să-ți iei
pastila de râs, visul s-a terminat".

Continuare: Visul e muntele.
Muntele e vis.
Niciunul dintre ei
nimic nu și-a promis.
Visul sunt eu,
iar lumina s-a stins.