l-am iubit mult
uneori semăna cu un Dumnezeu
și îmi imaginam că-i va lua în mână
avionul în care zbura
să aibă grijă de renii moșului

alteori își împărțea trupul în două
- fiecare jumătate cu aripa ei -
cu o parte cobora infinitul sub talpă
cu cealaltă ridica marea la cer

era atât de frumos
când poza liniștea sau fluiera pescărușii
și-mi spunea… iubito, fluturii tăi vor fuma,
să nu-i cerți de vor întârzia prin cârciumi…
și când semăna cu un om de zăpadă din doi bulgări de gheață
tot basm și cald era
în poemul din palma lui

în fiecare an îmi punea sub brad o pereche de pene
timpul e format din oameni – zicea - și nu poți fi
decât dacă te învârtești într-un cerc de lumină…

îmi citea din Eminescu eu pe o saltea din fân
el pe un scăunel din plop
în coliba unchiului tom
construită special pentru mine

era atât de frumos
semăna cu lacrimile
și-i cumpăram în fiecare ianuarie pe 15
câte-o pălărie de înger
la început plăteam în frunze
apoi în poeme pe care i le dictam
- când alergam să prindem luna -
cu literele neînvățate
în buzunarul meu drept…


București - 16 ianuarie 2016