agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ muÈ™cătura din priviri ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-02-14 | |
Da ce poftă să scriu astăzi îmi veni, așa deodată,
Îmi iau arma mea, stiloul și cobor împiedicat Azvârlindu-mă în stradă, în zgomot amețitor Și mă uit în stânga, dreapta, înainte, cetitor. Dându-mi seama, pe dreptate că tramvaiul zgâlțâit Nu avea el, fără șine, judecând mai metaforic... mai nimic Da te pui cu disperatul ce avea stiloul plin? Trezesc imediat rucsacul, fuga și la gară, fac și zic Și îmboldit de zilei geniu, mă cațăr într-un vagon Ce știam de la amic, că parchează pe peron Într-o zonă ce mirific inundă de ape flori Și copaci, și păsărele, ce să zic, mii de culori Scârțâit de vagon vechi îmi sparg inima în piept Și sprinten și într-un picior evacuez de harul meu Și las tot trenul fără muză, fără idei și fără înțelept Ridic un deget mijlociu ca unui șarpe ce lasă zmeu Nerăbdător mă fac un girofar, îmbătat să fiu de val Da nu știu cum nici azi, de unde avea să mă trosnească, În plină țeasta un croșeu, să îmi revin, nimic mai greu, Scrutam, nimic, pământ maro si de crăpat și de uscat Oare încețoșat în zare de pare-o floare, este turbă? Scutur pumnul ce-l primisem ca să mă îndrept vioi Ajung, blestem în sus, scrâșnind de-mi sare-o plombă Când frumusețea de scaiete rânjește ca virgula crin de altoi Deznădejde simt... fior și intre picioare, luând seama Că un pumn bine plasat chiar că mi-ar învinge teama De-a da colțul chiar aici, in acest loc cert, confirma Cimitirul definea, epitete valida, viața însăși infirma. Da ce văd, o minune, o căsuța mică, dulce și suavă vine, dar vai Mergeam eu către ea, piciorul alerga până să apuc să rostesc ceva Dărăpănătura cu sigla de GA_A, cu geam noroi de praf, doar unul Și-mi sare inima din piept când disting cu greu, un roșu, imens roșu E clar, izbânda e a mea, toți au ghivece cu mușcate înfipte-n geam Îmi spun încrezător și îmi golesc orbitele să disting... superba muză De undeva din lateral, șuierând, o directă îmi sparge fața, ce infam Instantaneu când realizez, o oală de smalț plină cu sarmale ce acuză Gata, stop îmi spun, pregătit să mor, grăbit, prăbușit de expirație Ce gata să de-a cu mine de peron și în neștire, lipsă și de revelație Când... morgana văd aproape, trup ce leagănă în păr, valuri blond Da de unde iau curaj, și încep să tremur înecat de mari suspine Tremurând din toți rărunchii, pipăindu-mă că-s viu și luând stilou, isteț Încep să mă mișc nițel, deplasat ca epileptic cu tot pasul mai semeț Și ajung aproape bine când, din față, ce croșeu? Upercut la mama acasă Nu mai pot, da ce-s in ring?, slută blondă zugravita, ce purta la ea și coasa Acum mă urăsc, și printre lacrimi jur, și chiar fac legământ, să fiu cenușă Azi, eu nu voi scrie, nici măcar un biet cuvânt, și nici o spusă.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate