M-am ridicat de la masă și cu voce de turbat, o melodie începusem a le cânta
Iar vinul curgea râuri, pe la gurile lor de împărați.
La fereastră zăreai numai sicrie din scânduri de brad
Făcute în grabă pentru ei, pentru visători
Și totuși nimeni nu îmi știa secretul
Era bine ascuns în pivniță, unde întunericul era stăpân
Când deodată apare Ea!
Nu, nu este moartea, ci mai degrabă sora sa eternitatea, în artă Visătoarea
Mă oprește din cântat și-mi face o întrebare:
Tu aseară te-ai culcat în beci cu o lumânare?
Cu privirile flămânde, se uită toți la mine
Iar ca un laș încep pe loc a minte
A doua zi mă duc în pivniță, dar unde e visarea?
A fost acolo, a dispărut
Cred că am pierdut chemarea.