între cearceafurile minții mele
nasc monștrii sacri ai visului
de a trăi

pandora furată
a pus condamnați
la nemurire
când am zâmbit

când am fost fericită
pandora- victoria a zburat, scăpat
cu o privire
și-am înțeles că durerea
e-un numitor comun
pentru zeul războiului
care m-a dat în judecata sinelui

eu știu să fiu un sânge roșu, roșu
să dau cu fulgere și curcubeie
din inima cu toată victoria
să eliberez vinovații
în monștri condamnați

știu să tac a nemurire
până când viul
se va-ndura de mine
să mă proclame
între brațele visului său
se moare împreună