Obsesia are legătură cu locul. 01.03.16
Când nu vreau este pentru a nu consuma energie.
Gând: Jaja. “că’ ești ca Jaja” este vorba conștiinței?
Aproape devenisem Jaja pentru una sau două secunde.
Se traduce în creier în asociație: faptă cu gândul? sau cu vorba?
Vorba ce vine face să mă gândesc pe mine ca subiect?
Gest. Gând de eu?. Traducere a eului meu.
Văd pe nas un fir par că mustața de pisică. Traducere: pisoi. Vorba gând: “sunt ca pisoi”. Credință din gând: că eu sunt pisoi.
Mă duc cu gândul la eul de jos. Apare vorba despre mine?
Cuvântul “răul” înțeles ce devine spațiu în afara minții. Eul iese în cunoaștere și face, nefăcând în un sens bun sau rău. În minte se traduce că fac răul eu cel din mine. Dar eul meu nu era în mine. Ce eu rămăsese în mine, cel al conștiinței? Sau eul din mine s-a dedublat? Sau este șinele?
În minte? pare că nu există spațiu între simbol și spatiul-simbol?. Se pune simbol peste spatiu-simbol?
Să-L aduc în minte pe Dumnezeu este bine. Celălalt este în tot spațiul minții mele când sunt îndrăgostit?
Până acum am văzut că există spațiu în minte. Acum văd cum în minte există un spațiu aparent.
Vorba se ridică dreptunghi în aer ca s-o spun.
Eu dau sens imaginii.
Primesc un mesaj. Ideea apare prima.
Zic că să nu gândesc. 02.03.16
Eul pe cunoașterea din afara minții face. Vreau vine peste cunoaștere. Eul meu era și în vreau?
Gândesc unde vreau.
Celălalt când este aproape îl sărut.
Îl pup pe “este”.
Avem chipul conștiinței?
Sunet. Gândul “că”. Idee. Cred?
Când celălalt se apropie îl vreau.
Eul conștiinței este răul? Senzația că răul sunt eu. Că îl trimit pe celălalt în mine.
Idee și gând din afara minții.
Numai gândul spune povești?
Gândul spune: sunt?
Gândul străin “că’ este” urmat de gândul “sunt”.
“A știi” din afara minții. “a știi” este și în minte?
Gândesc pentru că îmi place?
Făcând fac teorie.
Credințele lumii ca niște hartii-deseuri se duc pe oceanul din minte spre margini.
Sunt furat și țesând mă țes vertical până apare capul care nu e al meu. Mă consider păcătos.
Unde nu vreau se schimbă înțelegerea.
Dacă vreau cred.
Vorba. Mă înalt în vorbă? până voi zice că eu am spus?
Cum este sunt.
Când eul este în cunoaștere și se construiește păcatul atunci mă colorez. Îmi zic că sunt păcătos. Când eul (sau mintea?) este în afară cunoașterii și se face construcția de păcat nu mă fac păcătos.
Unde vreau mă duc în cunoaștere?
Din suprapunerea locurilor în minte apare “tu zici”.
Când zic în un fel și apoi în alt fel.
Când zic în un fel și apoi nu zic căci probabil nu vroiam.
Cred în jumătăți: cred că am vrut și că nu am vrut.
Totuși mă văd păcătos.
De ce?
Oftez.
A fost tendința animalică de a avea multe femei?
Tendința sufletului de a avea un suflet al său.
Vocea Atenei îmi aduce vindecare albă în dreapta.