Ora trecută, la chimie,
am studiat Fidelitatea ca proces.
Cineva a prelins -din greșeală-
câteva picături din acidul nociv al iubirii
în capsula inimii mele și-a ars-o,
neutralizând baza rațiunii
la sare de lacrimi.
Procesul se desfășura lent
și numai într-un singur sens...
Iar pulsul timpului bătea a descompunere
titrându-și clipele-n artere
ca un muribund,
nădăjduind momentul echilibrului.
Așa a trecut ora
și la sfârșit, am constatat
că nu întotdeauna
Fidelitatea e un proces reversibil!