ca dintr-un măr
apoi mă voi îmbăta până devin altcineva capabil
să supraviețuiască unei iubiri cuțit
până la capăt

și pentru că sunt un bărbat ușor diferit
de realitatea în care te zbați să urci o mie de trepte
dintr-un singur pas
îți spun că de data asta
nu vei mai avea nevoie de oglindă să cobori
de la etajul zece
până în primăvara de afară
pur și simplu te abandonez în spatele draperiei
care păstrează ziua intactă
tu vei protesta
îți vei înfige degetele în toate gândurile mele
în speranța că undeva
cândva
îmi voi aminti despre o iubire japoneză care
s-a răsturnat din ceașcă
ca o ninsoare
peste trupul meu îngrijorat