agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1205 .



Balada copacului veacurilor (II)
poezie [ ]
[moștenirea]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Lola6 ]

2016-04-14  |     | 



Puteți să vă prefaceți că eu nu exist, sau nu coexist,
În a unsprezecea dimensiune a unui spațiu individualist,
Însă geniul stă în simplitatea unei idei, care deschide
Noi contexte, în care lumina să poată-n codru pătrunde...

Am asistat la veacuri de lumină, și veacuri de întuneric...
De când m-am născut, am fost cuprins de noapte și frig,
Dar și de lumină toridă, de omizi, de furnici, de teamă uneori,
Trist pentru că rădăcinile nu mă poartă înspre nori,

Până în ziua în care am decis să mor glorios, pentru o nimfă,
Ce s-a oprit lângă mine, lăsând să-i cadă a ei plină carafă,
De dragul unui cântec de iubire ce răsuna în aerul fermecat,
Despre aripile unui fluture care plutind din al ei ochi, a zburat...

Avea nevoie să plângă lângă geniul meu, să renască,
Iar eu am uitat cele câteva sute de veacuri pline de iască,
În clipa în care ea m-a îmbrățișat cu-o iubire firească,
Și am decis să mor, ca să o vindec, de nebunia lumească...

Furtunii ce m-a lovit, eu îi mulțumesc pentru fulgerul geniului
Care mi-a zădărnicit existența, pentru a-i transmite focului
Lumina unei arderi pure, pe care mi-am oprit-o în ochii ei
Ce scânteiază precum stelele pe drumuri de gheață, idei...

Și matematic vorbind, destinul a oferit o întâlnire științei
Dincolo de ecuațiile raționale, până dincolo de limitele ființei
Cu operele născute din fractali și elipse ale conștiinței
Că nu suntem singuri în această dimensiune, de corifei...

Și uneori, în urma reacțiilor fizice și chimice ale iubirii,
Se naște lumina unei literaturi sacre, deasupra firii...
Așadar las moștenire, prin opera ei, focul ce arde
Și va continua să aprindă speranța în multe firide...

Nobelul lor, în dimensiunea mea, nu valorează nimic;
Aici contează numai cât ai reușit să fii de unic,
Și de original, în tot ceea ce ai lăsat în urma ta ,
Ideea de a crea lumină și a aprinde o mică faptă:

Iubirea, și tot universul haotic care îi urmează,
Acolo unde stelele pe bolta nopții vibrează;
Poate luna -regina nopții să știe cum scânteiază
Inima mea, prin ochii ei ce ascund taine de rază?

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!