am fost
am mâncat felia de pâine și nefrica
(nu, nimeni nu moare cu adevărat)
am stropit bătătura crăpată
am dat cu var trunchiul și bucuroasă
am plâns
înflorise cicoarea
pielea mirosea a mușețel
în inima casei pasărea aducea duhul
drumul făcea loc printre cărămizi și întuneric
când am ieșit aveam umerii crescuți
tălpi agere și
am tot mers
incognito și fericită
după visul fluturelui
coama leului
vizuina șarpelui bun
cu lampa lui aladin și un bănuț
în jungla fermecată transparenți copii
rânduiau inorogi în palmieri minusculi
tot creștea iarba
sternul aproape trosnea
am aprins artificii ca într-un iglu,
ca-ntr-o biserică
mi-am reamintit cum e
să fii viu
am fost
acum
pot
să mă reîntorc în carceră
aici
pot chiar
să mă mai nasc o dată