din clopotnița norilor îți trimit mandate poștale iubite
inspir molecula ce încă nu miroase a tine
ca pe-un păcat voi putea renega mai ușor o noapte care nu-mi stă pe umeri
fibula e ruginită mătasea are textură de cenușă
știu ți-e greu să recunoști (comunicarea noastră a fost dificilă deseori)
că filele acelea și-au diluat culoarea într-un mâine
pe care l-am ratat benevol pentru o stare de grație care destramă
coastele spațiului
candoarea adunată din aștri ne-a curbat pe destin
în cea mai recentă iluzie inventată
din dragoste

la ceas de înnoptare adâncă vom știi că doar oceanul se poate înghite
pe sine fără indigestii selenare

categoric
nu-mi voi pune portretul în sepia pe dosul frunzei sorocite să cadă
palma ta va deschide ușor ochiul pământului
un ritual doar de noi știut e gata să rescrie codul zborului
flăcările încă nu și-au împletit rădăcinile în douăsprezece octave
e săptămâna floriilor și marțea ridică scuturi
un armistițiu încheiat pe genunchi nu poate decide cine suntem
și cum ne vom răsfoi veșniciile
portalul de ceață e deocamdată algoritmul perfect unui război fără victime
și macul închide ca pe-o comoară sângeriul în val
și nămețirile-n tină

butoniera cărnii în care îmi fac somnul de frumusețe nu și-a potrivit
exact nasturii efemerului

fără memorie vom desțelenii beznei cărările și vom râde violetului
dimprejurul nostru
înrugându-ne

DMT-ul ne va fi călăuză vom știi să boltim în frumos
urzeala venelor noastre în care prindem moliile magiei să ne știm
să ne bem până la capătul timpului neîntors
de limba divină

mersul pe sticla pisată a sinelui este emergența perfectă

negreșit ne vom găsii ca și când aș fii fost fluxul tainei care vine din tine
expansiunea unui tu ce m-a avut infinitului gaică