mă gust puțin câte puțin
cu înghițituri timide ochii alunecă
furișați
de-a lungul spaimelor eonii din piele miros a stamine

așez în sfințenie urechea
în alveolă
(se poate să fie doar pieptul tău câte unități de măsură te pot cuprinde
nu știu cum să împart infinitul la doi)
fagurele spațiului ca și căușul mâinilor tale de verde
colectează miere
și vibhuti

în venele visului sângele radiază
lumină

din buricele degetelor chipuri curg în șuvoaie mă ocupă
fără să ia prizonieri
strategia unei împărtășiri totale
o singură gură
dolinele inimii ascund sub membrana iluziei
viețile când ai pictat
cu mâinile mele
trupuri ce și-au mistuit păcatele

sub măști schimbătoare regretul n-a mușcat nici o prezență

corzi de pisică au brăzdat doar abisul impregnat de
orgasmice implozii

în pulsații galactice n-am fost eu și nici tu nu ai scris lieduri
în sonorizări curcubeice
doar cel fără de nume ne-a furat timpului
dincolo de gând stare conștiență este misterul
topirea ca o zămislire zeică
urzeala tainei deschide grădini în fiorii atingerii supernovele
știu arta sublimă a tatuajelor corole de inimi
așteaptă
cu vulcanii sub presiune

energia pură irupe din lama sângerie
pe care-mi tropotește ziua
cad lacrimi de carne
văpaia candorii din arteră îndrăgostește
răscoliri de sâmburi aurii
în pântec

smerită
deschid meniul ce-mi este destinat cu mâinile tale
din respir alb răstignirile își iau tain de sacru
de doi-ul are o singură inimă
pe cruce pulsează

peste îmbrățișare un fluture trage storul vrăjii
sorbituri de înger înghit clipa efemeră

un prunc în mine țipă
”unde-i minunea ce mi se cuvine”