Furia a dispărut. O dată cu furia și luna.
O lună ciudată și aspră ca o urmă veche de bici
pe spatele unui bărbat în robie.

A apărut soarele, în sfârșit.
Mândru, dar accesibil și pentru cei nefirești,
ghemuiți într-un pântec nou,
mult mai încăpător decât sfera.

În această scurtă joie de vivre,
te vreau înapoi.

Te vreau înapoi,
să-mi las părul să cadă peste pieptul tău
așa cum s-ar risipi pământul la vale cu tot orașul
și cu toți oamenii lui buni.