Căutări...

Iubitule, unde și de ce fugi de mine ?
de ce te ascunzi, ca un clovn rănit de soartă,
în pădurile pasiunilor ofilite, pline de liane efemere,
care se rup la cea mai mică adiere
a vântului nefavorabil,
ți-e frică de ochii stelelor, sub care sărutările mele patetice
îți vor arde buzele reci ca pământul,
învățate și mulțumite doar cu sărutări pasagere ...
sau fugi de înlănțuirea mea de iederă iubitoare,
care te sufocă cu naivitate copilărească,
vrând să creadă o viață în verdele iubirii adevărate,
nepătată vreodată de microbul trădării.
Da, sunt naivă și eu mi-am spus-o deseori,
dar cine îmi poate spulbera speranța, că într-o zi,
te voi face să pierzi drumul rătăcirilor amăgitoare
și vei privi mai atent în adâncul oceanic al sincerității
mele, care își va semna statornicia în stele alături de tine,
doar să mă iubești și tu la fel.
Iubitule, unde și de ce fugi de mine ?
pentru că îmi voi pierde răbdarea de fier.
Și apoi, nu va mai fi cale de întoarcere pentru noi,
chiar dacă maturizarea ta mă va căuta
cu disperarea lui Tristan.
Dar și de voi fi muribundă ca Violeta,
tot nu voi înceta să-ți explic,
ce frumoasă este fericirea,
când are același numitor comun
și ce minunată este iubirea adevărată,
scrisă în stelele eternității.
06-01-2015