carmangerii de suflete în ceruri,
ci însetat mai beau din duhuri sfinte
ridic spre unul dumnezeu cuvinte
canicular să le cuprindă geruri.
trăiam un vis în carnea ta, fierbinte
ne injectam iubirea-n dulci de seruri,
hălăduiam o dragoste-n eteruri
cu neputința vremii la sorginte.
iar munții în fiire stau exemplu
pe pisc să nu privesc decât în sus
și apa demiurgă s-o contemplu.
și-n gând ce e la locul lui de pus
m-afund în codrul ce-i al vieții templu
zvâcnind în vene ternul meu apus