am schimbat pixul
credeam că durerea stă-n lucruri
acum
aura mea scrie pe dos
oglinda se privește pe sine-n oglindă
iar voi așteptați să vă fiu
într-un târziu
poetul
nu e rând ca pe vremuri la râvnitul lapte dar totuși
pe voi vă doare-n hârtie, albul motiv obsedează pentru ca să
dați vina pe mine când
alții frâng nemilos genunchii copacilor
și rămâne tot mai mult loc pietrei -
lăsați naibii blestemele doar groparilor
voi citiți până și în pietre doar de-ați găsi
de ce le sunt permise tuturora ...pixurile
și nu vă întrebați niciodată
de ce naiba ați mai învățat carte -
cumva am vrut doar să vă arăt unde
mă doare