lui Mircea Coloșenco

născuți în aceeași zi
ne întâlnim doar la castel
o alcătuire în care
nu am vrut să intru
nici când spiritele știau
că este sărbătoare
deloc nu merit asta
oricum acum și aici
gânduri
ne dăruim ascunși
pe deplin în lumina
strânsă de încăperi
peste tot sunt inimi ce bat
în contratimp cu ale noastre
peste tot aceeași poveste
fără sfârșit
aleasă de Dumnezeu
odinioară
când nimeni nu știa de castel
iar în ființele numite Iulia
stăruia bogata vară