cândva clovnul a ridicat deasupra mea
bagheta magică a sensurilor
de atunci mă tot ridic în vârful picioarelor
să-i surprind gesturile să-i imit
farmecul acela al tragi-comediantului
mereu prezent adesea absent
când mișcă din cap mișcă și coiful lui ascuțit
ca pe o ciupercă a valorilor nedibuite îl simt
înțeapă și atunci gura devine slobodă
ca o poartă a ”necuvintelor”
rostite așternute cândva
de poeții unui veac de aur
bucurându-mă

Anne Marie Bejliu, 2 august 2016