dezvelit de propria-i condiție
melcul a depășit baza dealului
...........................
melcul a depășit jumătatea dealului
...........................
întoarce gândul de pripas către bază
pe creasta dealului, nimeni

melcul urca pe deal sub soare
fără cochilie
o vânduse primului trecător pentru un pas în plus
cândva foarte curând
va coborî fericit într-o înserare a gândului
că este simplu melc

cineva i-a spus că a urca este un verb simplu
nu l-a crezut
a lăsat pe trupul crud o singură spirală ca amintire
melcii nu-și uită rădăcinile
poate că nici iepurii
asta urmează să aflu de la melc
atunci când se va trezi iar
sub o cochilie de piatră
dar de la prezent trecutului
ca o amuletă a curajului de a pipăi
verbul "a încerca" prin propria tărie
urcușul către niciunde

Anne Marie Bejliu, 25 august 2016