Păduri de ochi privesc de pe coline
goi ieșiți din orbite
precum buboaie crescute pe fața pământului
doar vântul îi mai mângâie lacrimile
păstrând în cântecul lui scrâșnetul fierăstraielor

jos în vale
alți ochi privesc spre cer
pete albe pe griul cenușiu al blocurilor
fie că sunt de la Orange Digi sau Dolce
sunt porți către alte lumi
în cutiile de chibrit
gospodinele visează dezbat
amestecă în cratițele înnegrite

la birt se iau în derâdere visele și dezbaterile
din cutiile de chibrit
e ora mesei
se dă pe gât ultima dușcă
se mai cere un pachet de țigări „din alea puturoase”
și pâinea cea de toate zilele
degetele negre pipăie hulpave pâinea albă
zilele sunt negre
palmele sunt negre
dar pâinea e albă
„aia neagră s-o mănânce domnii de la oraș”

rămas singurul mușteriu
renunț la ultima gură de bere coclită
și o iau la pas spre poarta mea către o altă lume
acolo unde vântul cântă cu glasul pădurii.