în locul ochiului tău crește un alt ochi
deschis peste vremile noastre
acum s-a luminat în sertarul de sus
și mudrele soarelui curg înspre rugăciuni
plutind deasupra colbului devenit credință
ai venit cu mâinile închise a rugă
pentru foame și îngenunchiere și frică

atunci când iubirea devine mantra liniștii
ne-nvelim cu hainele tuturor conștiințelor

printre frunzele arborelui Asoka
în treapta a șaptea nefi-vom
sinele se va sublima cu nerăbdarea anotimpurilor
dar adevărul nu-l vom cunoaște nicicând
de aceea mereu suntem devorați de noi înșine