el a aruncat câteva boabe de grâu
în apa lacului
ea a rămas cu privirea țintă
la prima pasăre plutitoare care
a înghițit bobul de grâu
acela în care lăsase iubirea să aștepte
veacuri de-a rândul visa să fie pasăre

și acum privește lung jocul joaca
lebedelor și rațelor
dintr-un parc oarecare dintr-un cartier oarecare

cineva o privește ea e oarbă
vede numai zborul din ochii păsării
din bobul de grâu în care
mai vede ceva
o pâine simplă coaptă la soare mărunțită uneori
de mâna călugărului și el orb în credința sa

el a terminat de aruncat boabele de grâu
aruncă litere ea le adună umede
din apa dulce a lacului
le așterne în soare
și scrie
scrie azimile gândului apoi le
desenează aripi

Anne Marie Bejliu, 30 septembrie 2016