Risipesc iluzii ascunse dincolo de realitate,
strâng în mâini frunze veștede,

toate culorile toamnei mă dor
cu nostalgiile uitate acasă
pe hârtii volante, scrise.

Mă botez în cuvinte
sub un pseudonim local.
Nu vreau să mă recunosc vinovat
în versurile din poeme
înainte de cununie.

Nu vreau să știu de moarte
c-un nume real
și nici muzele n-o să le știu
în carne și oase.

Vreau să-i scriu mamei
cu gesturile naive de copil
necuvintele păstrate-n amintiri.