Nu știi ce faci
ce să mai faci
cu singurătatea sălbatică
într-o lume modificată ascuns

ai devenit deodată
incompatibilă cu anotimpul
cu fulgerele
cu orașul obturat

gândești cum în clipa următoare
ochii tăi
și bărbia ta îngustă
vor sclipi pe o lamă de cuțit
ori cum va sfârâi incălzindu-se
sub grumazul tău
una dintre macete
căutându-și optimala poziție

tăcând strivești vise
alergi singură după lumina
din gândul arămit
să te prefaci
în umanizata
care se cere