În umbra vechiului parfum

În umbra vechiului parfum,
trecutul meu trist, fără glas,
a fost tot ce mi-a rămas
prezentul l-am golit acum
de viitorul stins și ars.

Ca un nebun de primăvară
caut în umbră glasul tău,
va mai fi mult până la vară,
când il voi auzi și eu...

Soarta cruda, plină de vise,
a fost cea care ne-a unit.
Doar o secundă ne răpise,
și parcă a trecut un infinit.

Ne vom vedea după un an,
un an jumate, poate doi,
și vom avea și noi un ban
și-o casă pentru amândoi.