agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-10-30 | |
vieți de domnițe-
torțe aprinse pentru fugile altora loc de scăpare în lada de lemn de trandafir a bunicii ceasul lor are limbile încrucișate în fața destinului straiul lor aurit lepădat în urma prinților păgâni vin încet spre noi cu binecuvântare de sus lăsând pe prag amintirea unor chipuri luminoase 2 când vei sfârși de băut cafeaua ziua va fi pe muchie de cuțit cățelul va dori să-l mângâi copilul să-l învelești și să-i citești ceva din cartea cu poze în acest spațiu al trecutului avem un rol și misiunea de a merge mai departe cot la cot cu privitorul luna-i la răscruce 3 plecați escaladez asemenea unui păianjen aceste ziduri verticale în tovărășia genunchilor mei a dorințelor mele a cruzimii mele încerc să dau o anumită orientare hazardului creez iluzia unui spațiu orizontal ofertant în care privitorul poate deveni chiar personaj principal (în funcție de cum se mișcă pe scară) protocolul de colaborate are forma unui copac în cădere 4 valuri de pânzeturi și de păr despletit primele semnale sonore ale flautelor au tăiat maioneza dulce a prefăcătoriei cântecele harpei au destrămat intrigile schimbând tonalitatea arcușurile au îndreaptat visele brăzdate de violență dirijorul își târăște cărnurile prin ploaia de ouă de gasteropode spre sfârșitul spectacolului atmosferă-i mai rarefiată pot să deschid fereastra 5 ați instalat bine jucăriile printre gândacii de bucătărie fanteziile sunt pe față curățate de orice imperfecțiune modelele din planul secund pun în evidență marginea balustradei aveți grijă unde amplasați teroriștii fără selfiuri și zâmbete deșarte o.k. 6 ceața urcă dinspre stânci spre norii pictați cu strigătele naufragiaților mâini cu degetele răsfirate trec prin alba penumbră un râs și un plâns sorb căldura și lumina ar vrea să stea singur cu femeia care înoată în orizontul ei îngust hașurat de temeri oricât se căznește nu vede decât un zid de sticlă aburit pe care era scris: cine-i curat cu mâinile să suie-n muntele Domnului
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate